Am așteptat super încântată să merg la BikeFest 2017, doar că încântarea mea s-a dus pe apa sâmbetei când am ajuns la cursa de MTB, totul a fost tare altfel. În primul rând, m-am înscris la o categorie nepotrivită pentru că nu am înțeles în regulament ce înseamnă ”Road Race”, eu am ales tocmai pentru că doream să fac o cursă pe șosea, dar se pare că aveam nevoie de cursieră, iar Cherry e moutain… aici e vina mea de biciclistă recreațională și care habar nu are de astfel de detalii. M-am schimbat la MTB, traseul îl mai făcusem în 2015, doar că atunci a fost în sens invers.

Am făcut prima tură, după ce am trecut de finiș, au strigat organizatorii după mine că nu am cască, deși am semnat un angajament pe propria răspundere privind eventuale incidente, în fine, până să mă opresc de urletele lor roata de pe față a făcut iar pană. Am părăsit cursa pentru că probabil mă scoteau ei pe motiv că nu am cască, deși nu eram singura, am văzut alți participanți fără cască, un tip pedala desculț, altul avea bebele pe portbagaj, după ceilalți nu am auzit țipete disperate.

BikeFest nu e pentru bicicliștii recreaționali

BikeFest-ul de anul ăsta a fost mai mult despre bicicliștii care concurau cu unii de arătau super profesioniști, adică ideea de acum 2 ani, când am participat prima dată, s-a cam dus. Ideea de “urban race” credeam că e aceea în care și noi, cei care nu ne ducem constant la concursuri, să ne testăm puțin energia. Eu sunt biciclistă de pantofi cu toc, dar în 2015 m-am simțit super bine să fac cursa de la BikeFest pentru că nu credeam că pot. Am reușit un timp ok. Anul ăsta m-am simțit ca la turul Franței când îi vedeam pe bicicliștii în costume la fel, mai ales că și modul de competiție a fost schimbat. Oricum, am făcut o tură măcar. Sunt mulțumită de mine. 

Pentru textul acesta am citit puțin diferența dintre cicliștii amatori, profesioniși și cei recreaționali. Potrivit freerider.ro, ”ciclistul care practică sportul de masă este categoria unde intră cei care practică sportul în scop recreațional, fără a fi legitimat la vreun club afiliat federației naționale și participă pe propria răspundere la concursuri. Ciclistul amator este cel practică acest sport în cadru organizat, fiind licențiat la un club sportiv sau echipă de ciclism. Totodată, amatorul este sub contract cu echipa la care este, dar nu este remunerat. Ciclistul profesionist este cel care este licențiat la un club și are un contract cu clubul prin care îi este remunerată activitate sportivă.”

Așadar, m-am lămurit și eu de ce nu m-am adaptat cursei BikeFest 2017, deși cred că organizatorii ar trebuie să menționeze aceste aspecte clar în momentul înscrierii. Anul viitor nu mai particip pentru că nu e loc de bicicliști recreaționali în exercițiul ăsta. Poate să fie doar părerea mea subiectivă, dar în 2015 a fost super cursă, cu ploaie, noroi, tot felul de bicicliști, chiar și cei câțiva supermeni din aștia în costum profi de ciclism.

Legat de cască, susțin în totalitate demersul organizatorilor, toată lumea ar trebuie să poarte cască tot timpul. Eu nu sunt un bun exemplu, dar am înțeles regulile lor, ce nu am înțeles e de ce oamenii simt nevoia să urle, din moment ce am trecut pe lânga ei și aveam viteză nu puteam să pun frână brusc să ajung în cap… probabil, entuziasmul organizării concursului i-a cam agitat și pe ei. Cam așa a fost pentru mine BikeFest 2017, al doilea și ultimul la care voi mai participa. Totuși, poate mă mai gândesc să mă duc la Kids Race, acolo sigur găsesc din ăștia de nivelul meu.

Loveee your bike! – Cherry Cruiser